Când vine vorba de elementele esențiale ale Evangheliei, și implicit ale mântuirii, nimeni nu își poate asuma și nu își poate permite riscul de a avea o gândire confuză, alimentată de opinii personale sau de părerea majorității oamenilor. Și întrucât pocăința și credința sunt cele două cerințe fundamentale ale Evangheliei pentru ca un om să poată fi mântuit, este vital să avem o gândire biblică și definiții scripturale ale celor două, mai ales dacă ne gândim că cele două haruri pot avea multiple forme contrafăcute. De aceea, cartea de față își propune să ofere răspunsuri clare, biblice, la întrebarea: Cum putem face deosebirea între pocăința și credința adevărată, și cele false?

Jonathan Dickinson pleacă în această discuție de la a ne aduce aminte că există o formă sau forme de pocăință și credință care nu îl caracterizează pe omul mântuit, ci pe falsul convertit. De aceea, pocăința evanghelică se dovedește prin deplângerea cauzată de păcat, prin dragoste față de Dumnezeu și poruncile Lui, și prin încredere în îndurarea Lui în Hristos. Ea se manifestă zilnic și duce la o schimbare radicală a vieții. Tot astfel, credința mântuitoare include o înțelegere și primire din inimă a Evangheliei și a termenilor ei, o încredere smerită doar în Hristos, supunerea față de domnia Lui, dragoste față de Dumnezeu și semeni, și smerenie reală, din inimă.